vineri, 25 septembrie 2009

Manifest electoral

Zilele acestea, atenţia mi s-a oprit asupra materialelor pe care le oferă candidatul PNL la alegerile prezidenţiale, Crin Antonescu, la corturile de strângere a semnăturilor de susţinere. Interesul mi-a fost sporit de vizitarea site-ului acestuia. Crin Antonescu a renunţat la funcţia de vicepreşedinte al Senatului pentru a se putea concentra asupra campaniei electorale din toamnă. Preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a fost la rândul său sfătuit să renunţe la funcţia parlamentară pentru a-şi creea un mai mare capital de imagine. Însă, după cum ne-am obşnuit din partea PSD, dorinţa acaparatoare, omniprezentă şi atotputernică, a împiedicat leaderul PSD să ia aminte la sfaturile unor oameni competenţi din staff-ul de campanie, plătiţi, probabil, degeaba. Mai mult, Crin Antonescu a declarat că un eventual premier propus de PNL ar trebui să fie "un tehnocrat, un om cu suficientă credibilitate în ochii opiniei publice", vehiculând numele lui Mugur Isărescu, care se bucură de o credibilitate deosebită în rândul românilor. Cu având proaspăt, posibilul viitor preşedinte liberal, declara: “Nici nu vreau sa fiu acuzat că folosesc resursele logistice ale Senatului în campania electorală. De altfel, nici nu am folosit-o, nici măcar maşina în deplasarile electorale”. Lăudabile intenţii, însă, un program politic, mai ales în situaţia de plină criză economică în care se găseşte România la momentul actual, trebuie să conţină propuneri punctuale, soluţii concise, planuri bine elaborate de către echipe de specialişti. Deşi pe site-ul său, Crin Antonescu scrie ca programul partidului se afla pe site, undeva, eu n-am reuşit să-l găsesc, nici pe site-ul parditului. Asta nu înseamnă că în domeniul virtual, pomenind în fix 5 rânduri inenţiile de reformare a ţării, candidatul PNL nu a reuşit să ocupe domeniul cumpărat. Suntem martorii unei antiteze frapante între mesajul sloganului oximoronic „PNL este cel mai tânăr vechi partid din România.”, si discursul în sine purtat de leaderul acestuia: ”Dle prim-ministru, sunteți, împreună cu guvernul dvs., ca un mecanic de locomotivă beat. (...) Beat de euforie, beat de euforia reformei!”, după cum declara la dezbaterea moţiunii de cenzură PNL, din 24 septembrie. Urmărind manifestul electoral oferit celor ce semnează pentru susţinerea lui Crin Antonescu la alegerile din noiembrie, sesizăm că nu există nici o temă nouă, aducându-se aminte, veşnicele light motife – Revoluţia (atacând în FSN şi ramura iliesciană), ministerele turismului şi banii pierduţi pe campanii publicitare, mătuşa Tamara a lui Adrian Năstase, taxele în creştere ale guvernării dubios orientate pe segmentul politic stânga-dreapta. O tentă de populism, de umanism, şi de simpatizare istoriografică, cheamă populaţia spre orientarea către “bătătura noastră”, “măcar pentru copii şi nepoţei”. Gust amar, discurs sec, mesaj mai degrabă repetitiv, comemorativ al unor evenimente cu impact negativ din 20 de ani de democraţie.
Poate că dl. Antonescu, drept candidat, are intenţii bune. Poate că lipsa de continuitate între declaraţiile electorale şi cele din viaţa politică sunt nişte scăpări neintenţionate, care însă dovedesc că programul acestuia nu este bine pus la punct. Insă, să ne amintim ca PNL nu este partidul cu cei mai nimeriţi angajaţi de marketing politic, dovadă stă afişul cu România colorata cu amestec roşu – portocaliu (PSD – PDL), din care, printr-o excepţie cromatică, reiese un veritabil maron, pe care PNL, pe cealaltă parte a filei, vine şi o spală cu o perie a cărui aspect ne duce cu gândul la lucruri greu precizabile într-un mod civilizat.
Concluzia manifest a mesajului electoral PNL este “România are nevoie, mai mult ca oricând, de echilibru şi normalitate”; astfel, curioşi, nu încă convinşi de ceva, aşteptăm cu interes campania electorală, sperăm coerentă, a liberalilor.

joi, 24 septembrie 2009

Voi cu ei şi noi cu noi

„Oxford Analytica a realizat un studiu în care arată că presa din România nu mai joacă un rol pozitiv în formarea opiniilor politice. Prestigiosul institut de consultanţă politică Oxford Analytica (OXAN) a publicat o analiză în care arată că trusturile media controlate de Vîntu, Patriciu si Dan Voiculescu şi-au coordonat, în 2009, atacurile împotriva lui Traian Băsescu.
Potrivit acestei analize, strategia televiziunilor lui Vîntu şi Voiculescu este să reducă interesul publicului pentru politică. Această strategie a avut efect la alegerile parlamentare din 2008, când mai puţin de 40% din electorat s-a prezentat la urne. [...] OXAN este extrem de critic la adresa unei mari părţi a presei din România, „care pare a fi o extensie a intereselor de afaceri”. „Proprietatea concentrată în mâinile câtorva personaje bogate a condus la schimbări dramatice. Jurnalismul de investigaţie a fost îngropat. (...) Conţinutul trivial sau senzaţionalist a înlocuit reportajele serioase”, scrie în analiza Oxford Analytica. În plus, mulţi ziarişti cu o gândire independentă au fost destituiţi sau forţaţi să se plieze pe noua linie editorială.
Potrivit acestei analize, presa nu mai este un loc unde se discută „serios” viitoarele opţiuni de politică, ci pare a fi hotărâtă să învenineze competiţia prezidenţială dură care se desfăşoară în această toamnă.”(Evenimentul Zilei , Vineri, 04 Septembrie 2009)
Aceasta este ştirea cu care cei de la Ringier au încercat la începutul lunii să mai castige câteva procente în vânzări în faţa celor de la Jurnalul Naţional şi Cotidianul şi, indirect, in faţa celor de la Adevărul printr-un atac la patroni(Moguli). Ceea ce nu şi-au dat seama jurnalistii de la Evenimentul Zilei este că studiul „SRL-ului britanic” ,cum îl numea Cornel Nistorescu în ziarul Cotidianul două zile mai târziu, arată de fapt că întreaga presă românească suferă de acest viciu al politizării, inclusiv produsele trustului Ringier ce se distribuie pe piaţa din România. Decredibilizarea companiei engleze, iniţiată de redactorul şef al Cotidianului, s-a oprit în mai puţin de o săptămână, când, chiar în cadrul trustului Realitatea-Caţavencu, în timpul emisiunii „Realitatea te priveşte”, deputatul PSD Eugen Nicolicea i s-a adresat jignitor jurnalistei Andreea Creţulescu în timpul unei pauze publicitare, apoi a refuzat să părăsească studioul. Ceea ce merită remarcat este că tema respectivei emisiuni era noua lege a pensiilor, iar pregătirea profesională a domnului deputat este de Inginer Electronist! Ori studiul OXAN tocmai afirmase că mass-media din România nu informează publicul şi nici nu este un formator al opiniei publice, ci dezinformează şi îşi dezvoltă dezbaterile pe baze politice sau/şi de interes economic. Este greu de înţeles din ce alt motiv obiectiv, în afară de cel politic şi economic, ai putea invita la o dezbatere televizată cu privire la noua lege a pensiilor nu un sociolog sau un specialist în politici sociale, ci un inginer electronist.
Brusc, reacţia celor de la Realitatea TV a fost de a încerca să vadă ce îşi doresc şi, mai ales, pe cine îşi doresc telespectatorii să vadă şi să audă în cadrul unor emisiuni de interes general. Uimitor pentru jurnalişti a fost că publicul s-a săturat de datul cu părerea al unor neaveniţi ajunşi în platourile de filmare doar pentru că deţin o anumită funcţie politică şi că aşteptările acestuia de la ei au fost ca, în cadrul emisiunilor şi articolelor ce apar în presă, să fie consultaţi specialiştii în domeniul despre care se discută sau se scrie în respectiva emisiune sau articol.
Entuziasmul depolitizării emisiunilor televizate promovat de Realitatea TV s-a stins la fel de repede cum a şi început, adică, în câteva zile, cel mult o săptămână; după care s-a revenit la a invita persoane care nu deţin capacitatea obiectivă de a se pronunţa asupra subiectului propus. Să ne amintim cum domnul Adrian Păunescu, deputat PSD, devenise expert în handbal şi alte sporturi cu ocazia tragicul eveniment petrecut cu Marian Cozma.
Mai mult de atât, televiziunile din România, inclusiv Realitatea TV (canalul exclusiv de ştiri, cu cea mai mare audienţă), reuşesc într-un timp atât de scurt, de ordinul zilelor, sa politizeze şi să nască o serie de false controverse chiar pe baza unor rapoarte date de specialişti. Raportul dat publicităţii de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice, cunoscuta şi sub denumirea de Comisia Preda, formată exclusiv din persoane cu înaltă specializare în domeniu, sociologi (Decanul Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala – Dl. Marian Preda, Prof. Doctori. Traian Rotariu, Dumitru Sandu etc), demograficieni (Prof. Dr. Vasile Gheţău), statisticieni (conf.dr Cosima Rughiniş , Asist. Univ. Vlad Grigoras etc), a dat naştere în presa românească unor speculaţii politice ieşite din comun. „Comisia prezidenţială care propune legalizarea consumului de droguri şi a prostituţiei”, după cum afirmă publicaţia Libertatea (produs al trustului Ringier, cu care acesta se mândreşte că este lider de piaţă în vânzări) - a fost considerată de către mass-media ca o încercare politică a lui Traian Băsescu de a distrage atenţia de la lupta electorală.
Ce se trece cu vederea este că acest raport a fost publicat ca urmare a faptului că mandatul preşedintelui se încheie şi, conform legislaţiei în vigoare, comisia trebuia să îşi prezinte oficial activitatea indiferent dacă Traian Băsescu era angrenat sau nu într-o competiţie electorală.
Este uimitor cum presa reuşeşte să politizeze şi să denigreze un raport de cercetare ştiinţific realizat de experţi, scoţând din context două probleme şi propunerile aferente rezolvării lor, făcând abstracţie de restul conţinutului raportului reprezentând peste 90% din acesta!
Practic, toate canalele media au analizat doar 20 de pagini din cele 362 ale raportului, reprezentând subcapitolele denumite „persoanele dependente” (de droguri, alcool , tutun etc) şi „persoanele victime ale prostituţiei”, din capitolul GRUPURI SOCIALE CU RISC RIDICAT DE EXCLUZIUNE SOCIALĂ, şi au prezentat, în mod eronat, poziţia comisiei cu privire la legalizarea drogurilor sau a prostituţiei. Dacă jurnaliştii ar fi afirmat că raportul comisiei se referea la discriminare persoanelor victime ale prostituţiei şi ale drogurilor şi că unele dintre soluţiile propuse la această problemă erau legalizarea prostituţiei şi dezincriminarea consumului de droguri, cu siguranţa aceştia ar fi pierdut senzaţionalul şi trivialul; acelaşi senzaţional şi trivial de care s-au dezis când le-a fost imputat în studiul OXAN!
Trebuie remarcat că toate trusturile s-au oprit doar la această temă din raport, pe care s-au chinuit să o transforme dintr-o problemă, mai mult sau mai puţin importantă, într-o ştire naţională şi nici nu au amintit măcar de temele majore ale raportului, teme care ele însele pot fi ştiri; cum ar fi nesustenabilitatea sistemului de pensii, riscuri şi vulnerabilităţi pe piaţa forţei de muncă, migraţia şi consecinţele ei, serviciile sociale (sănătate, educaţie etc), practic tot ceea ce presupunea şi urmărea raportul să prezinte. Ori, aşa zişii formatori de opinie au considerat că propunerea de dezincriminare (NU LEGALIZARE) a consumului de droguri şi posibila legalizare a prostituţiei sunt sigurele informaţii de care noi am fi interesaţi. Altfel spus, pentru cei din mass-media, este mai important să ştim că cineva propune să legalizeze prostituţia, decât să ştim ca suntem exploataţi ca sclavii pe piaţa forţei de muncă şi că, în comparaţie cu politicile europene în ceea ce priveşte legislaţia muncii, România este codaşă. Dacă propunerea comisiei cu privire la grupurile de risc este sau nu avangardistă, rămâne de văzut, în urma unei ample dezbateri publice, dar faptul ca suntem dezinformaţi cu privire la acestea şi că sunt omise total temele de importanţă pentru noi este, fără doar şi poate, efectul „mogulismului”.
Pentru că tot aminteam de posturile de televiziune, nu pot să nu remarc cum acestea au invitat persoane care nu au nici un fel de pregătire cu privire la problemele sociale şi care nici măcar nu citiseră conţinutul raportului, pentru a discredita activitatea unei comisii de experţi în domeniu. Am rămas uluit să îl văd pe acelaşi, veşnic şi atotştiiutor, Adrian Păunescu cum ştia exact ce e mai bine sau mai rău pentru cei care au ajuns dependenţi de droguri, sau pentru pentru femeile care sunt obligate să se prostitueze; la fel cum, în urmă cu câteva luni, acesta cunoştea motivele decesului lui Marian Cozma.
Concluzia e că da, într-adevăr, faţă de acum 5-6 ani am evoluat - nu mai există „noi” (cetăţenii) şi „ei” (politicienii) - acum sunt trei - „noi” (cetăţenii), cu opinia noastră publică, „voi” (mass-media), cu opinia voastră publică, şi „ei” (neschimbaţi şi traditionalişti de 20 de ani). Deci voi cu ei şi noi cu noi.

surse: Evenimentul Zilei 04.09.2008, raportul Comisiei Prezidentiale CPARSDR, Libertatea 22.09.2009, Realitatea 12.09.2009

Mircea Geoană „Preşedinte” – despre ilegalitatea legală

Marian Melinte, secretar executiv PSD Arad, declara, la 25 august: "Nu mi se pare normal ca preşedintele României să-şi facă campanie electorală în afara momentului de campanie electorală şi în acelaşi timp nu mi se pare normal ca instituţiile statului să fie implicate în această campanie electorală". Această declaraţie nu devine cu nimic blamabilă, in contextul în care data alegerilor prezidenţiale a fost stabilită pentru 22 noiembrie, ba dincontră, sesizează o problemă a candidaţilor români, cea a începerii campaniei înaintea termenului legal.

La doar câteva zile după declaraţia secretarului executiv PSD Arad, scandalizat de prezenţa lui Traian Băsescu în acest muncipiu într-o baie de mulţime cu iz electoral, locuitorii Bucureştiului au primit, în cutia de scrisori, cărţi poştale semnate de leaderul PSD, Mircea Geoană. Cărţile cu pricina, precum se poate observa în fotografiile alăturate, sunt semnate de preşedintele PSD, cu antetul “Mircea Geoană Preşedinte”, intrând, deci, sub clara titulatură de material electoral.


Potrivit Legii nr. 35/2008, titlul întâi, art. 7, alin. 2 : “Campania electorală începe cu 30 de zile înainte de ziua votării şi se încheie cu 24 de ore înainte de momentul începerii votării„. Campania electorală este definită, de acelaşi document citat, drept „ perioadă în care competitorii electorali desfăşoară activităţi de propagandă cu scopul de a-i determina pe alegători să îşi exprime voturile în favoarea lor”. Putem crede ca autorităţile social-democrate, ce îşi acuză posibilii contracandidaţi de activităţi-manifest în afara programului stabilit prin lege, nu cunosc ad literam prevederiile legale când vine vorba de proprii membri? La sfărşitul lunii august, acelaşi Mircea Geoană a apărut drept subiect scandalizator pentru presă, distribuind materiale electorale la o serbare câmpenească, pe Valea Gurghiului, în judeţul Maramureş. Evenimentul de la sfârşit de vară nu este izolat, el se extinde până în Capitală, iar acest lucru în mod recent. În mod evident, deşi societatea civilă a semnalat nereguli de la litera legii, nu s-au luat măsuri coercitive.


surse: Realitatea TV , legea nr. 35/2008